Textul ancorei în link building: tipuri, riscuri și distribuția sigură

Textul ancorei (anchor text) e textul vizibil al unui link, cel pe care dai clic. Cititorului îi spune unde ajunge. Pentru Google, e unul dintre indiciile despre ce conține pagina la care duce linkul. Pe scurt, o distribuție sigură arată așa: cele mai multe ancore sunt de brand, URL sau formulări firești, iar ancorele exacte, cu cuvântul cheie comercial, sunt rare și apar doar acolo unde fraza le cere.

Tocmai pentru că spune ceva despre pagina țintă, ancora a fost unul dintre cele mai abuzate elemente din istoria SEO, iar azi e printre cele mai atent urmărite. Mai jos găsești tipurile de ancore, ce spune Google despre ele, cum le planifici într-o campanie, cum îți verifici profilul de acum și ce faci dacă ai mers prea departe.

Ce tipuri de ancore există?

Împărțirea de mai jos nu vine de la Google; e limbajul de lucru din breaslă. Te ajută să vezi dintr-o privire cât de „comercial” arată profilul tău de linkuri. Exemplele sunt pentru un magazin fictiv de biciclete, BikeShop.

Cum arată fiecare în propoziție

• Brand: „Am cerut sfaturi de la cei de la BikeShop înainte să aleg cadrul.”
• URL: „Lista completă de modele e pe bikeshop.ro.”
• Parțială: „Dacă faci naveta zilnic, merită să te uiți la o bicicletă electrică pentru oraș.”
• Exactă: „Am comparat prețurile la biciclete electrice din mai multe magazine.”
• Titlu: „Mai multe detalii găsești în ghidul bicicletelor de oraș publicat de magazin.”

Observă că și o ancoră exactă poate suna firesc într-o frază bine scrisă. Problema nu e o ancoră exactă, ci zeci de ancore exacte identice, în articole care seamănă între ele.

Ce spune Google despre textul linkurilor?

Google are o pagină separată pentru asta, „Link best practices”, iar recomandările ei sunt limpezi. Un text de ancoră bun e, în formularea lor, descriptiv, rezonabil de scurt și potrivit atât cu pagina pe care se află, cât și cu pagina la care trimite. Google propune un test simplu: citește doar ancora, scoasă din context, și vezi dacă spune destul ca să aibă sens.

Pe aceeași pagină, Google spune că și cuvintele dinainte și de după link contează, deci sensul îl dă fraza întreagă. Tot acolo avertizează împotriva ancorelor încărcate cu cuvinte cheie: dacă le simți forțate, probabil sunt prea multe. La imaginile cu link, textul alternativ ține loc de ancoră.

Cât despre reguli, politicile anti-spam ale Google dau explicit, printre exemplele de link spam, linkurile cu ancore optimizate din articole, guest posturi sau comunicate de presă distribuite pe alte site-uri. Formularea contează pentru oricine cumpără advertoriale SEO sau trimite comunicate de presă: problema nu e articolul, ci ancora optimizată, repetată la scară.

Ce a schimbat actualizarea Penguin?

Pe 24 aprilie 2012, Google a anunțat pe blogul oficial o schimbare de algoritm îndreptată împotriva webspamului, care avea să fie cunoscută sub numele de Penguin. Anunțul estima că schimbarea afectează cam 3,1% din căutările în engleză, într-o măsură pe care un utilizator obișnuit o poate observa, și dădea ca exemple umplerea cu cuvinte cheie și schemele de linkuri. Pentru mulți, atunci au început să coste profilurile făcute aproape numai din ancore exacte.

Ani la rând, Penguin a rulat din când în când: un site lovit putea aștepta luni întregi până la următoarea rulare ca să vadă efectul curățeniei. Pe 23 septembrie 2016, Google a anunțat că Penguin a intrat în algoritmul de bază, cu două schimbări mari: rulează în timp real, pe măsură ce paginile sunt vizitate din nou de robot, și e „mai granular”, adică ajustează clasamentul după semnalele de spam în loc să lovească tot site-ul. Google a spus atunci că Penguin „devalorizează” spamul.

Direcția a rămas aceeași. Pe 14 decembrie 2022, Google a anunțat că folosește SpamBrain ca să anuleze efectul linkurilor nenaturale și a avertizat că orice credit transmis de aceste linkuri se pierde.

De ce nu folosești doar ancore exacte?

Pentru că niciun site real nu primește linkuri așa. Când oamenii recomandă un magazin, scriu „am luat-o de la BikeShop” sau pun adresa, nu „biciclete electrice ieftine București”. Un profil în care cele mai multe ancore sunt cuvântul cheie comercial e un tipar artificial, iar Google îl recunoaște de peste zece ani.

Mai e un motiv, despre care se vorbește mai rar: ancorele exacte repetate nu spun nimic nou. Dacă zece linkuri zic „biciclete electrice”, al zecelea nu-i spune lui Google nimic în plus față de primul. Zece linkuri din zece articole bine scrise despre navetă, întreținere sau autonomia bateriei, cu ancore diferite, descriu pagina mult mai bogat.

Cum folosește Google contextul din jurul ancorei?

Google nu citește doar ancora, ci și fraza în care stă. O ancoră de brand într-un paragraf despre biciclete electrice tot spune că pagina are legătură cu bicicletele electrice. De aceea, un text bine scris pe subiect îți permite ancore sigure fără să pierzi nimic.

Practic, contextul vine din trei straturi:

• Fraza

  Cuvintele imediat dinainte și de după link. „Pentru naveta zilnică, BikeShop recomandă modelele cu baterie de 500 Wh” spune mult mai mult decât ancora singură.

• Articolul

  Subiectul întregului text. Un articol despre mobilitatea urbană e un context firesc pentru un magazin de biciclete; unul despre credite nu e.

• Publicația

  Tema site-ului. Un link de pe un site despre ciclism sau despre oraș vine cu subiectul „la pachet”. Despre cum alegi publicația, vezi cum alegi site-urile pentru advertoriale; publicațiile noastre, cu nișa fiecăreia, sunt în catalog.

Cum construiești paragraful din jurul linkului afli din ghidul cum scrii un advertorial.

Cum arată o distribuție naturală a ancorelor?

Nu există procente oficiale, iar distribuția potrivită depinde de nișă, de vârsta site-ului și de ce ai deja. Orice „formulă magică” cu procente exacte simplifică lucrurile. Un punct de plecare prudent pentru o campanie arată așa:

• cele mai multe ancore: brand, URL și brand + cuvânt cheie;
• o parte însemnată: ancore parțiale, titluri și formulări firești;
• o parte mică: ancore exacte, pe publicațiile cele mai apropiate de subiect, în fraze în care sună firesc;
• câteva ancore generice, ca profilul să arate ca unul real.

Cel mai bun reper e profilul real al primilor concurenți din nișa ta. Dacă liderii au puține ancore exacte, nici ție nu-ți trebuie mai multe. Dacă un concurent are foarte multe și stă bine în rezultate, nu lua asta drept invitație: poate fi doar o chestiune de timp până când îi sunt anulate.

Cum planifici ancorele pe o campanie?

1. Pornește de la ce ai deja

   Profilul existent contează. Dacă ai deja multe ancore exacte, campania nouă trebuie să le echilibreze cu ancore de brand și URL. Secțiunea de audit de mai jos îți arată cum.

2. Potrivește ancora cu pagina

   Fiecare pagină țintă primește setul ei de ancore, după subiectul ei. Nu trimite toate linkurile spre prima pagină și nici toate spre o singură categorie comercială.

3. Potrivește ancora cu publicația

   Ancorele exacte merg pe publicațiile cele mai apropiate de subiect, unde contextul le susține. Pe un site de știri generale, o ancoră de brand e aproape mereu alegerea mai sigură.

4. Lasă textul să decidă forma finală

   Ancora din plan e o intenție, nu o obligație. Dacă fraza sună forțat, se schimbă ancora, nu fraza.

5. Ține evidența

   Un tabel simplu te ferește să repeți aceeași ancoră de zece ori și îți arată distribuția reală, nu cea pe care ți-o amintești.

Câte linkuri pui pe lună contează la fel de mult ca forma lor; despre asta, ghidul câte advertoriale pe lună.

Fișa de planificare: un exemplu

Iată cum ar putea arăta, cu titlu de exemplu, planul pentru o campanie de opt advertoriale a magazinului fictiv BikeShop. Coloanele sunt cele pe care le recomandăm oricui: publicație, pagină țintă, tipul și textul ancorei, atributul linkului și data.

Din opt linkuri, unul singur are ancoră exactă, pe publicația cea mai apropiată de subiect. Cinci pagini diferite primesc linkuri, iar fiecare ancoră descrie corect pagina ei. Așa lucrăm și în campaniile de advertoriale: în raportul final primești, pentru fiecare articol, adresa, ancora și pagina țintă, ca fișa ta să rămână la zi.

Cum îți auditezi profilul actual de ancore?

N-ai nevoie de un abonament scump ca să începi. Cea mai bună sursă gratuită e chiar Google Search Console. Raportul „Linkuri” are un tabel numit „Text principal al linkurilor” (Top linking text), care arată textul de ancoră folosit cel mai des în linkurile spre site-ul tău, numai din linkuri externe.

Pașii auditului

1. Exportă datele

   În Search Console, deschide „Linkuri” și exportă tabelul cu textul linkurilor și pe cel cu site-urile care trimit linkuri. Ține cont de limite: tabelele au cel mult 1.000 de rânduri, datele sunt un eșantion, iar raportul nu arată dacă un link e nofollow.

2. Completează cu o unealtă din afară

   Ahrefs, Semrush sau Moz au rapoarte de ancore, cu variante gratuite limitate. Fiecare are baza ei de date, deci cifrele diferă; folosește-le ca să vezi tendința, nu ca adevăr absolut.

3. Încadrează fiecare ancoră

   Într-un tabel, pune fiecare ancoră într-una dintre categoriile de mai sus: brand, URL, exactă, parțială, brand + cuvânt cheie, generică, imagine.

4. Calculează proporțiile

   Socotește ponderea fiecărui tip după numărul de domenii, nu după numărul total de linkuri. Un singur site cu o mie de linkuri în subsol poate strica de tot imaginea.

5. Compară cu concurenții

   Fă același exercițiu, cu aceeași unealtă, pentru primii trei-cinci concurenți de pe cuvintele tale. Abaterile mari față de ei sunt cele care merită atenție.

Semnalele care cer intervenție

• ancorele exacte comerciale sunt vizibil mai multe decât cele de brand;
• aceeași ancoră exactă apare pe zeci de domenii diferite;
• ancorele exacte vin aproape toate de pe site-uri fără legătură cu nișa ta;
• apar ancore în limbi străine sau pe subiecte care n-au legătură cu tine (posibil spam venit din altă parte).

Cum îți revii după o suprasaturare cu ancore exacte?

Depinde dacă ai primit sau nu o acțiune manuală. Verifică întâi raportul „Acțiuni manuale” din Search Console. Dacă e gol, nu ai o penalizare dată de un om; cel mult, algoritmul ignoră o parte din linkuri.

Fără acțiune manuală

• Diluează, nu șterge în panică. Campaniile următoare folosesc aproape numai ancore de brand, URL și parțiale, pe publicații din nișa ta.
• Cere schimbarea ancorelor pe site-urile cu care colaborezi. Multe publicații acceptă să schimbe o ancoră exactă într-una de brand.
• Fă conținut care atrage linkuri de la sine. Ghiduri, date, instrumente utile: linkurile câștigate așa vin aproape mereu cu ancore de brand. Câteva idei găsești în ghidul despre articole SEO.

Cu acțiune manuală pentru „linkuri nenaturale”

Google descrie procedura în documentația despre acțiunile manuale: exporți linkurile din Search Console, găsești linkurile care încalcă politica (începând cu site-urile care trimit cele mai multe linkuri și cu linkurile recente), le ceri proprietarilor să le șteargă sau să le marcheze nofollow, iar instrumentul de dezavuare îl folosești doar pentru cele pe care nu le-ai putut elimina. La final trimiți o cerere de reconsiderare, în care arăți ce ai făcut.

Ancorele și tipul linkului: contează dacă e sponsored?

Da, dar nu cum ai crede. Google tratează un link marcat sponsored sau nofollow ca pe un indiciu, nu ca pe o ordine absolută, deci ancora lui poate conta. În același timp, un link marcat corect, cu o ancoră exactă, e mult mai puțin riscant decât același link nemarcat. Ghidul despre linkuri dofollow, nofollow și sponsored explică pe larg fiecare atribut.

Regula practică: cu cât o publicație marchează mai strict, cu atât poți fi mai relaxat cu ancora; cu cât linkul e mai „liber”, cu atât ancora trebuie aleasă mai prudent.

Întrebări frecvente